STELUŢA
Raluca privea gânditoare pe geam la fulgii de zăpadă ce dansau în bătaia vântului.
Era Ajunul Crăciunului şi Ralucăi îi era tare dor de părinţii ei care plecaseră de mult pe alte meleaguri, ca să câştige o pâine. Din când în când primea scrisori şi uneori bani sau hăinuţe, dar toate astea nu făceau să-i alunge dorul. Fetiţa locuia împreună cu bunica ei, într-o căsuţă la marginea unei aşezări ce se învecina cu o pădure.
Nu de puţine ori, un iepure, o vulpe sau chiar o căprioară dădeau târcoale casei fără teamă, căci Raluca se împrietenise cu toate vieţuitoarele pădurii.
Acum, pentru că sărbătorile erau în toi, Raluca şi-ar fi dorit un brad de Crăciun, dar bunica nu avea destui bani pentru podoabe şi apoi fetiţei nu i-ar fi plăcut să taie un brad, pentru a-l aduce în casă. Dar tare şi-ar fi dorit să împodobească bradul ce crescuse în faţa prispei. Şi-l închipuia plin de podoabe, steluţe, lumânări şi jucării.
Înainte să se culce, după ce-şi făcuse rugăciunea, Raluca privea prin fereastră cerul ce se luminase. Ninsoarea încetase şi prin norii ce se risipeau începuseră să se vadă, una câte una, stelele. Şi parcă una era mai strălucitoare decât toate celelalte…
Somnul începu să-i dea târcoale fetiţei şi încet Moş Ene începu s-o legene pe braţele sale. Atunci steluţa cea strălucitoare începu să coboare uşor şi lăsând în urma ei o dâră de pulbere strălucitoare s-a aşezat în vârful brăduţului din curte.
Şi atunci brăduţul s-a luminat şi o sumedenie de podoabe ce au venit, nu se ştie de unde , l-au îmbrăcat în straie de sărbătoare.
Acum strălucea tot de globuleţe, lumânări , beteală şi jucării multicolore.
Şi Raluca se afla la poalele lui, înconjurată de sumedenie de vietăţi ce veniseră din pădure să vadă minunea bradului de Crăciun. Steaua din vârful lui arunca raze strălucitoare, luminând ograda şi căsuţa.
Raluca se gândi că poate părinţii ei, de acolo din depărtări, unde se aflau, veniseră să-i aducă toate acele minuni. Îi căutau din ochi, sperând să-i zărească şi atunci se trezi din somn şi îşi dădu seama că visase. Totuşi , aleargă la fereastră şi privind în curte rămase mută de uimire.
Într-adevăr, brăduţul era împodobit, strălucea şi în vârful lui se afla steaua pe care o văzuse pe cer. În jurul lui se aflau într-adevăr prietenii ei din pădure.
Raluca se îmbrăcă în fugă şi ieşi afară să se convingă că totul e adevărat.
Şi totul era adevărat şi nimeni n-a putut să-i spună niciodată cum fusese împodobit acel brăduţ. Dar printre crengile lui găsi un plic cu fotografia părinţilor ei, ce de acolo din depărtări îi urau sărbători fericite…
Sursa: didactic.ro
